Antonime demn

Antonime demn

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Demn: nedemn Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DEMN, -Ă, demni, -e, adjectiv

1. verb reflexiv:ednic (de... ). Mălinenii făcuseră o faptă demnă de a fi pildă și pentru alții, însămînțînd totul la verb reflexiv:eme. CAMILAR, TEM. 99. Dintre cazurile posibile... [autorul] a ales deci cazul cel mai rar (poate), dar și singurul demn de interes. CAMIL PETRESCU, T. II 37. Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. IV 37.
♦ Capabil, destoinic. Eliad, demn următor al lui Lazăr. NEGRUZZI, S. I 334.

2. (Despre oameni sau purtarea, atitudinea lor) Care impune respect, care e la înălțimea unei situații; respectabil. Nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. Stimată doamnă, soțul dumitale și colegul nostru distins se întoarce ca un erou. Fii deci demnă și ține-ți firea. SAHIA, N. 49.
       • figurat Nopțile ce petrecurăm... cu Pașadia fură astîmpărate, demne. M.

I. CARAGIALE, C. 98.