Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
DECES substantiv decedare, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livresc) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (învechit si popular) săvîrșire, (popular) pierzanie, pierzare, (regional) pieiște, topenie, (învechit) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ironic) crăpare, (argotic) mierleală, mierlire, verdeș. ( unei persoane.)
