Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
cumpănire substantiv feminin [Atestat: (a. 1814) URICARIUL I, 186 / V: pen / Plural: ri / Etimologie: cumpăni] 1 Cântărire. 2 (Înv) Utilizare a balanței Si: cântărit1, cumpănit1 (2). 3 (Înv) Încercare cu mâna a greutății unui obiect Si: cumpănit1 (3). 4 (Înv) Plată pentru ceva cu lucruri de preț, raportată la greutatea obiectului Si: cumpănit1 (4). 5 (Înv) Apreciere. 6 (Înv; fig) Asemănare. 7 (Înv; fig) Comparare. 8 (Fig) Examinare. 9 Chibzuire. 10 Estimare a valorii Si: cumpănit1 (10). 11 (Înv) Coborârea unui astru spre apus Si: cumpănit1 (11). 12 (Înv) Dominare. 13 (Înv) Tendință de a cădea a unui obiect Si: cumpănit1 (13). 14 (Reg) Plecare într-o direcție Si: cumpănit1 (14). 15 (Fig; reg) Intenție. 16 (Reg) Hotărâre. 17 (Iuz) îndemn. 18 (Iuz) Sfat. 19 (Înv) Mișcare la dreapta sau la stânga Si: cumpănit1 (19). 20 (Înv) Clătinare. 21 (Înv) Legănare. 22 (Înv) Ezitare. 23 (Înv) Echilibru. 24 (Îlav) În În echilibru. 25 (Înv; despre o armă; îal) A ține de mijloc, cu mâna lăsată în jos. 26 (Înv) Echivalare. 27 (Înv) Temperare. 28 (Înv) Agonizare. 29 (Înv) Așezare a unei prăjini ca o pârghie Si: cumpănit1 (17)
