Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CONSTRUCTÍV, -Ă, constructivi, -e, adjectiv Care construiește sau care servește spre a construi (opere pozitive și folositoare). Poporul nostru este conștient că pentru succesul muncii, sale constructive el are nevoie de pace, că opera de construire a noii societăți este indisolubil legată de cauza apărării păcii în lumea întreagă. GHEORGHIU-DEJ, Î. demonstrativ 35. O critică, pentru ca să fie bună, trebuie să fie constructivă, să ajute la îndreptarea lipsuirilor, să contribuie la o dezvoltare continuă, să fie îndreptată nu spre distrugerea a ceea ce e bun, ci spre consolidarea lui. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12. 27. Munca constructivă a poporului nostru este o dovadă grăitoare a dragostei sale pentru pace. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2528.
