 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime concentrare
| |
|
| |
| Definiție din
CONCENTRÁRE, concentrări, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) concentra și rezultatul ei. Strîngere, adunare, acumulare într-un singur locuțiune Orice capital individual este o concentrare mai mare sau mai mică de mijloace de producție, cu o comandă corespunzătoare asupra unei armate mai mari sau mai mici de muncitori. MARX, C. I 560. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (economie poloneză) Concentrarea capitalului = acumularea capitalului, vezi acumulare. În toate țările capitaliste, băncile, oricare ar fi varietățile legislației bancare, intensifică și grăbesc enorm procesul de concentrare a capitalului și de formare a monopolurilor. LENIN O.A.I. 773. Concentrarea producției = procesul de concentrare a producției capitaliste în întreprinderi tot mai mari, care pe o anumită treaptă a dezvoltării sale duce inevitabil la monopol. Creșterea uriașă a industriei și procesul extrem de rapid al concentrării producției in întreprinderi din ce în ce mai mari constituie una din particularitățile cele mai caracteristice ale capitalismului. LENIN, A.I 756. Guvern de concentrare= guvern format prin colaborarea mai multor partide burgheze pe baza unui program comun. Lagăr de concentrare = loc în care, în regimurile reacționare, sînt închiși și ținuți izolați de mase cetățeni progresiști sau oameni pașnici, puși în afara legilor. 2. Chemare verb reflexiv:emelnică sub arme (a unui ostaș rezervist), în timp de pace, pentru instrucție. Soldatul uitase să strămute, dintr-o tunică în alta, toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare. C. PETRESCU, I 3. Se apropia sfîrșitul concentrării, și lumea era din ce în ce mai obosită. SADOVEANU, O. VI 225. 3. Încordare (a atenției, a gîndirii etc.) într-o singură direcție. Ochii arătau o concentrare de atenție. VLAHUȚĂ, O.A. III 4. 4. (chimie) Mărire a conținutului procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. Operație prin care se separă părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu brut de părțile sterile (care se elimină). | |
