Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
cărturár [Atestat: COD. VOR. 48/6 / V: (înv) uláriu sm, uláre substantiv feminin / Plural: i sm, uri sn/ Etimologie: ngr ϰαρτουλάριος] 1 substantiv masculin (Înv) Învățat evreu cunoscător și tălmăcitor al legii. 2 substantiv masculin (Înv) Persoană care știe să citească și să scrie Si: (Mar) cărtureț (1). 3 substantiv masculin Persoană care știe carte (multă) Si: (Mar) cărtureț (2). 4-7 substantiv masculin (Îrg) Persoană care lucra în administrație ca arhivar, secretar, registrator, grămătic. 8 substantiv masculin (Înv; nob) Cartofor. 9 sn (Trs) Dulap de cărți sau de documente construit în perete. 10 sn (Trs) Dulăpior în care se păstrează cărți de rugăciune sau calendare, construit între doi pereți longitudinali.
