Antonime calitate

Antonime calitate

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Calitate: cusur defect meteahnă neajuns slăbiciune scădere Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

CALITÁTE, calități, substantiv feminin

1. Totalitatea însușirilor esențiale care determină un fenomen și care, schimbîndu-se prin salturi în urma acumulărilor cantitative, dau naștere altui fenomen cu trăsături esențiale superioare primului. Simpla creștere sau scădere cantitativă produce un salt calitativ la anumite puncte nodale determinate, de exemplu la încălzirea sau la răcirea apei, la care punctul de fierbere și cel de îngheț sînt nodurile la care se produce saltul spre o nouă stare de agregare

– la presiune normală

– la care deci cantitatea se transformă în calitate. ENGELS, 53.

2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău). Sub impulsul marilor transformări economice, sociale și politice... numărul și calitatea publicului cititor s-a modificat în mod sensibil. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 1/2.

2. Caracteristică pozitivă, însușire bună, frumoasă. Lupta pentru calitatea produselor, a După proclamarea dictaturii proletariatului, în Romînia a fost introdus principiul socialist al retribuirii potrivit cantității și calității muncii prestate, ceea ce a avut drept urmare ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 372. Brigadă de calitate = brigadă de muncitori care luptă pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor.
       • locuțiune adjectiv (Eliptic) De calitate = de calitate superioară. Fabricile dau azi produse inulte și de calitate.

4. Poziție, situație, titlu, condiție (socială, politică, juridică) care constituie sau dă un drept, o îndreptățire. Pentru a-și apăra și dezvolta caracterul de avangardă, partidul trebuie să ridice la o tot mai mare înălțime calitatea de membru de partid, să fie o fortăreață ale cărei porți se deschid numai celor verb reflexiv:ednici, celor mai cinstite și revoluționare elemente ale clasei muncitoare și poporului muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605. Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate, pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mîncare. REBREANU, R. I 218.
       • locuțiune conjuncție În calitate de... = ca..., fiind..., cu dreptul de..., cu titlul de...
♦ (La șah) Diferența de valoare între un turn pe de o parte și un nebun sau un cal pe de altă parte.