Antonime bunatate

Antonime bunătate

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Bunătate: răutate Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, substantiv feminin

I.

1. Însușirea de a fi bun (I 1), înclinarea de a face bine; prin extensie îndurare, milă, îngăduință, blîndețe. Tata a rîs cu bunătate. SADOVEANU, N. forme

14. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară... din omul reajuns o fiară. MACEDONSKI, O. I 62. A îndreptat-o și ea, cu multă bunătate și blîndeță, la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91.

2. Bunăvoință, amabilitate, li răspunse cu bunătate.
       • Expresia: Ai bunătate (sau bunătatea) sau fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun. Ai bunătatea de-mi deschide ușa.

3. (De obicei la plural și construit cu verbul «a face») Faptă bună, binefacere, bine. Multe bunătăți... făcuse oamenilor. ISPIRESCU, L. 295.
       • (Ironic) Multe bunătăți mai făcuse și ea în viața ei! CREANGĂ, P. 315.

4. Gust bun, plăcut (al unei mîncări sau al unei băuturi). Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei. CREANGĂ, P. 214.

II. (Concretizat; mai ales la plural )

1. Ceva bun de mîncat, de o calitate deosebită; mîncare sau băutură bună. Lui domnu inginer a nostru [i-a adus] o ploscă cu rachiu de afine. Cunoaște domnu inginer a nostru asemenea bunătate. SADOVEANU, N. forme

10. Mergeam cu trăsura în luncă

– tata, mama, copiii și coșurile cu bunătăți

– ca să mîncăm pe iarbă verde. GALACTION,O. I

8. Nu tot umblați după bunătăți; mai mîncați și răbdări prăjite. CREANGĂ, A. 110.

2. Lucru de calitate foarte bună. Am cumpărat o stofă, o bunătate! (Cu determinări introduse prin prepoziție «de» arată calitatea. determinantului) Na ploscuța aceasta și be dintr-însa, că-i păcat să se piardă bunătate de băutură ca aceasta. SBIERA, P. 39. Peste nouă luni de zile născu o bunătate de copilaș. ISPIRESCU, L. 133. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă! ȘEZ. V 10.

3. (La plural și, cu sens colectiv, la sg.) Averi, bogății. Era să cadă jos Ioaneș cînd văzu atîta bunătate: aur peste aur, galbeni mîndri, noi. RETEGANUL, P. IV Se folosea de bunătățile pămîntului. SBIERA, P. 304. Toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile lor. CREANGĂ, forme 85. Țarigradu-i oraș mare, Multă bunătate are. ȘEZ. IV

8.

– plural și: (II

1) bunătățuri (SADOVEANU, N. forme 23, M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 68).