CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime bună-cuviință
| |
| |
Definiție din
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ substantiv feminin Purtare cuviincioasă (față de cineva). vezi politețe. Se purtă cu mare bună-cuviință. ISPIRESCU, L. 39. Buna-cuviință cerea ca vizitele lui să fie mai rari. NEGRUZZI, S. I 111. Dicționarul limbii romîne literare contemporane | |