 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime buimac
| |
|
| |
| Definiție din
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -e, adjectiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Amețit (De somn, de beție,, de frică, de admirație etc.); zăpăcit, uluit, năuc. A doua zi se trezi buimac, cu gura arsă, o durere tăioasă la tîmple și o greutate pe inimă. BART, E. 213. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. 98. Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezînd că-i foc. CREANGĂ, A. 113. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Determinat prin «de cap») Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmbiat. CREANGĂ, P. 145. • Fig; Ce țărm stîncos, ce gînd buimac! LESNEA, C. despre 23. Umbre aleargă buimace pe geamuri brumate. TOMA, vezi 397. | |
