Antonime bucurie

Antonime bucurie

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Bucurie: durere întristare mahnă necaz supărare tristețe Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

BUCURÍE, (2) bucurii, substantiv feminin

1. Sentiment de mulțumire, de vie satisfacție, interioară. Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. Omenia va trece tuturor pragul. Bucurie, bucurie, cît de nalt îți e steagul! TULBURE, vezi R. 36. Inimă, iar tremuri între dor și bucurie. BENIUC, vezi 51. Sînt suflet in sufletul neamului meu Și-i cînt bucuria și-amarul. COȘBUC, P. II 281.
       • (În fraze eliptice și exclamative) Alunei, bucuria lui Ipate! începe a se ținea de fată, ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167.
       • Locuţiune adverbiala De bucurie = din cauza bucuriei simțite. Eu am tresărit de bucurie. SADOVEANU, N. forme

14. Și-i rîdea inima babei de bucurie cînd gîndea numai cît... are să fie ajutată de feciori. CREANGĂ, P.

4. S-aruncă la gîtul lui... amuțită de bucurie. EMINESCU, N. 28. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima, foarte bucuros. Sărbătorim cu bucurie ziua de 1 Mai. ▭ Cu toată bucuria... am să vin numaidecît, zise Ivan. CREANGĂ, P. 300.
       • Expresia: A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Cînd auzi fata că tată-său li dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. ISPIRESCU, L.

13. Noroc și bucurie! formulă de salut.

2. (Concretizat) Persoană sau obiect care bucură. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. Nici n-ai idee ce bucurie și ce mîngîiere sînt copiii. SADOVEANU, O. VI 376. Toată lumea... nu-și mai găsește astîmpăr... din cauza bucuriilor aduse de pace. SAHIA, N. 54. El era bucuria mea. NEGRUZZI, S. I 51.
♦ Veste care bucură. (Ironic) Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală... Mai șede el cît șede... și-apoi... se duce drept la frate-tău, ca să-i ducă bucuria. CREANGĂ, P. 44.