Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adjectiv (în opoziție cu obligatoriu) Făcut de bunăvoie, din propriu îndemn, nesilit. vezi voluntar. Subscriere benevolă. Participare benevolă. ▭ În fața noastră stă sarcina transformării socialiste a agriculturii, a educării masei țărănimii muncitoare pentru trecerea benevolă și prin convingere la sistemul agriculturii colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 62.
• Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămîne la aprecierea celui care contribuie sau plătește.
