Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
autohtón, ă [Atestat: MEHEDINȚI, P. 18 / P: a-u / Plural: i, e / Etimologie: franceza autochtone] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține primei populații care a locuit un ținut. 3-4 smf, a (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește Si: indigen, (înv) get-beget. 5 a (despre animale sau plante) Care a luat naștere într-un anumit ținut. 6 a (despre limbă) Care este socotit cel mai vechi dintre toate graiurile sau limbile vorbite într-un ținut. 7 sn (Glg) Regiune care nu a suferit deplasări orizontale și suportă o pânză de șariaj. 8 a (despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine.
