Definiție din
Dicționar analogic și de sinonime al limbii române
ADMIRAȚIE. substantiv Admirație, admirare (învechit), adorație, adorare, slăvire (învechit), idolatrie (figurat), extaz, venerație, venerare (rar). Preamărire, slăvire, preaslăvire, glorificare (livresc), zeificare (figurat), idolatrizare, divinizare. Elogiu, elogiere, panegiric, encomion (grecism învechit), apologie, ditiramb (figurat); osanale, aclamație, aplaudare, aplauze, ovație, urale. Admirator, adorator, idolatru (figurat). Idol (figurat), fetiș (figurat), zeu (figurat). Adj. Admirabil, adorabil, venerabil, respectabil. Minunat, fermecător, încîntător, desfătător, mirabil (poetic), splendid, excepțional, fascinant, fascinator (rar), captivant, seducător, magnific (livresc), superb, divin (figurat), extraordinar, grandios, măreț. Adorat; preaslăvit, slăvit. Vb. A admira, a adora, a venera, a se extazia, a slăvi (învechit). A preamări, a preaslăvi (rar), a ridica pe cineva pînă la cer, a ridica în slăvi; a glorifica (livresc), a diviniza, a fetișiza (figurat), a zeifica (figurat), a idolatriza (figurat). A fermeca, a se uita la cineva ca la soare (ca la o icoană), a se uita la cineva ca la un cireș copt. A aclama, a ovaționa, a aplauda. adverb Admirativ; cu admirație, cu venerație. vezi frumusețe, glorie, ostentație, respect, servilism, succes, superlative.
